The amazing race in capu' meu

   Salut ba, de mult nu te-am mai vazut da' las' ca rezisti tu, esti dur/a.

   Azi noapte am avut un super vis... si cand zic super nu spun cu superputeri, o spun la modu' ca m-am trezit cu zambetu' pe buze cu toate ca n-a fost un vis umed (see wet dreams)

   Cu siguranta stii si tu emisiunea/cursa aia, "The amazing race", care o transmite pe AXN... se uita mama mereu la ea si poate d-asta m-am dilit si eu, cine stie?

   Se facea ca am fost ales sa particip la cursa si incepeam undeva, noaptea, pe racoare, dracu' stie unde. Am inceput noi, am primit primu' indiciu si am plecat la treaba noastra. (ca sa stii si tu, tot visu' era in engleza, vorbeam,citeam,scriam in engleza)

   Eram intr-un campus universitar undeva, sincer sa fiu, semana cu caminele ASE-ului de la Moxa doar ca era noapte si mai multa verdeata (si fete mai frumoase). Trebuia sa mergem pe la studenti si sa strangem 1.000.000 lei vechi (asa scria pe hartia aia sa mor io) si de, fugi, alearga, roaga lumea, prosteste lumea, fa calcule cat vin 1 mil lei vechi in dolari, in euro, sa ma-nteleg si io mai usor cu aia. In final am strans banutii si am fugit sa iau al doilea indiciu, l-am luat, trebuia sa facem ceva legat de un sistem de incalzire pe carbuni, cred ca sa ne rupem mainile cu lopetile alea si sa incarcam cu carbuni niste arzatoare/cuptoare mari da' eu, sensibil fiind, orasean, si nu orice fel de orasean, Bucurestean frate... in loc sa m-apuc sa rup lopata, m-am bagat in seama cu o blonda de p-acolo si pana am terminat io eram ultimu' care a ajuns la CheckPoint, tipa care trebuia sa-mi zica "welcome to unde mortii matii esti" dormea pe-un scaun si prezentatoru' ala se uita la mine cu o lene uriasa, parca statea de cateva ore acolo, eu, am spus zambind "Sunt ultimu' ha?" si ala mi-a raspuns ranjind mai mult decat zambind "Mdea... asta nu e runda eliminatoare da' tre' sa iti luam banii" in gandu' meu se invartea o singura idee, "ba se pare ca nu suntem noi asa departe de lumea civilizata ca si in Romania cam la fel se intampla"

   A doua zi, a trebuit sa plecam cu avionu' la Jamaica, problema e ca eu, obisnuit sa dorm ca prostu' 14 ore pe zi, aproape ca la lenesii din captivitate (16 ore pe zi) si mult peste aia din libertate (9.6 ore pe zi), normal, m-am trezit tarziu si am pierdut autobuzu' spre aeroport... am plecat cu niste fete care tipau dupa un camion al armatei (culmea.. semana cu camioanele alea de la interventii RATB, daca stii la ce ma refer) si m-am "imbarcat" cu ele intr-o calatorie plina de peripetii, lunga de 2-3 km cat era pana la cacatu' ala de aeroport. Bine acuma, eu n-am suferit din cauza peripetiilor ca am dormit si in camion.

   Ajuns la aeroport am plecat spre Jamaica fericit dupa ce am cumparat biletu' (nu stiu nici io de unde aveam bani ca parca mi-a luat ala tot ce-aveam) si m-am catarat intr-un avion care in loc sa semene cu un avion de calatori arata mai mult ca un avion d-ala de acrobatii sau de razboi din primu' razboi mondial... ii lipsea mitraliera totusi.

   Ajuns in Jamaica, a trebuit sa gasim un centru de fotocopiere (xerox) si sa trimitem un fax la astia cum ca am ajuns acolo sau plm n-am prins ideea prea bine, chestia e ca la orientarea mea am ajuns undeva la o bodega si .....

   Si-atat ca dupa aia a sunat alarma' si m-am trezit.... daca mai visez ceva te-anunt si pe tine...