Bazaind in tacere...

   Ciudat titlu, nu? E... nu chiar, de cateva ore m-am intors in Bucuresti si pot spune ca deja mi-e dor de Sinaia. Tot ce pot spune e ca saracuta mea prietena are capu' calendar acum de cat am putut eu sa comentez pe teme de genu' "aici cu bicicleta e tare sa vii, uite ce strazi, ce pante, plus ca padurea si muntii sunt aproape".
   Sarmana probabil zice ca sunt nebun dar nu cred ca e asa, cred doar ca simt cum trece timpu' si vine primavara si ma prinde cu o amarata de bicicleta, cu care nu m-as incumeta sa plec din Bucuresti, oricat de sarit de pe fix sunt.
  Clar, trebuie sa ma gandesc la o modalitate prin care sa-mi iau ceva serios. Accept donatii.
  Asa, de incheiere, va las cu baietii astia care sunt mai fericiti ca mine.